(C) Global Voices This story was originally published by Global Voices and is unaltered. . . . . . . . . . . De ce este 21 mai o zi de doliu pentru poporul cerchez? [1] ['Holod Media'] Date: 2024-06-06 În republicile Kabardino-Balkaria, Adîgheia și Karaciai-Cerchezia din Federația Rusă, 21 mai este recunoscută în mod oficial drept zi de doliu pentru poporul cerchez – victimă a genocidului din timpul Războiului Caucazului. Revista Holod a explicat cum armata rusă a distrus satele cercheze în timpul războiului și ce s-a întâmplat cu procesiunile anuale de doliu din Kabardino-Balkaria. Global Voices a tradus și a editat articolul pentru s fi mai clar, publicându-l cu permisiunea revistei Holod. Războiul Caucazului, numit de cerchezi Războiul Ruso-Caucazian, s-a încheiat pe 21 mai 1864. O slujbă solemnă de rugăciune și o paradă a trupelor rusești au avut loc în satul Qbaada (în prezent stațiunea de schi Krasnaia Poleana) pentru a celebra victoria asupra popoarelor din munți. În această zi, Imperiul Rus a sărbătorit victoria. Pentru cerchezi, a fost o tragedie. În manualele de istorie din școlile rusești scrie că începutul Războiului Caucazului a avut loc în anul 1817, atunci când trupele rusești au început operațiunile active împotriva popoarelor indigene. Autoritățile din Kabardino-Balkaria cred că războiul a durat 101 ani – începând din 1763, când Imperiul Rus a construit fortăreața din Mozdok pe teritoriul Kabardei Mici. Prințul local, Kurgoko Kanchokin, care s-a convertit la creștinism și a primit beneficii financiare pentru acest lucru, a cedat teritoriile Rusiei. Acest lucru i-a enervat pe conducătorii cerchezi. Potrivit lui Sergey Arutyunov, Doctor în științe istorice, cercetător-șef la Institutul de Etnologie și Antropologie al Academiei Ruse de Științe: The Circassian serfs began to flee from the princes and nobles to the Mozdok fortress. People switched to Russian citizenship and converted to Christianity. The Russian Empire refused to hand them back, and Circassian landowners became hostile to the Russian population. A confrontation began: on one side were the Russians and those who joined them; on the other were the Circassians and their dependents, the Abazins and Karachays. It was mainly a war between Muslims and Christians. Iobagii cerchezi au început să fugă de prinți și nobili la fortăreața Mozdok. Oamenii au devenit cetățeni ruși și s-au convertit la creștinism. Imperiul Rus a refuzat să le dea terenurile înapoi, iar proprietarii de pământuri cerchezi tratau populația rusă cu ostilitate. A izbucnit o confruntare: pe de o parte, rușii și cei care li s-au alăturat; pe cealaltă, cerchezii și cei care depind de ei, abazinii și karaciaii. A fost în principal un război între musulmani și creștini. During the war, especially in its final stage [1860–1864], Russian troops used a “scorched earth” tactic. They destroyed villages, burned crops, and drove away livestock to force the Circassians out of the mountains and onto the plains. Deprived of shelter and food, a large number of displaced people died from hunger and epidemics of typhus and smallpox. În timpul războiului, în special în stadiul final [1860-1864], trupele rusești au folosit tactica „pământului pârjolit”. Au distrus satele, au ars culturile și au alungat vitele, ca să-i forțeze pe cerchezi să iasă din munți și să revină în zonele de câmpie. În lipsă de adăpost și mâncare, un număr mare de persoane strămutate au murit de foame și din cauza epidemiilor de tifos și variolă. La începutul anilor '90, Consiliul Suprem al RSS Kabardino-Balcanică a declarat că exterminarea în masă a cerchezilor și deportarea acestora din patria istorică este genocid. „Majoritatea etniei cercheze, inclusiv aproximativ 90% din populația kabardină, a fost exterminată fizic și mai mult de 500.000 de cerchezi au fost expulzați cu forța de către autocrația țaristă în Imperiul Otoman”, după cum prevede rezoluția consiliului. Majoritatea cerchezilor trăiesc în afara Rusiei „Cerchez” este numele pe care rușii îl atribuie persoanelor din Adîgheia. Printre aceștia se numără kabardinii, adîghenii, cerchezii din Karaciai-Cerchezia și șapsâgii, care trăiesc în Krasnodar Kari. Populația din Adîgheia vorbește două limbi: cabardino-cercheză și adîgheană. Înainte de Războiul Ruso-Caucazian, ei au trăit în ținuturile din nord-vestul și centrul Caucazului, de la Peninsula Taman în vest la râul Terek în est. Potrivit lui Arutyunov, In the 19th century, there were more than one and a half dozen Adyghe tribes. About ten of them have survived to this day: tribal division is no longer very relevant, but people remember who their ancestors were. Nowadays, Adyghes live in six regions of Russia, excluding Moscow, and mainly practice Islam. Kabardians make up about half of the population of Kabardino-Balkaria; in North Ossetia and Stavropol Krai, there is a group of Mozdok Kabardians, many of whom are Christians. A quarter of Adygea's population is Adyghean, and many Adygheans also live in Krasnodar Krai. There, in the Sochi and Tuapse regions, live the Shapsugs, who before the Russo-Caucasian War were one of the largest Adyghe tribes. Circassians make up a tenth of the population of Karachay-Cherkessia. În secolul al XIX-lea, existau mai mult de o duzină și jumătate de triburi în Adîgheia. Aproximativ zece dintre acestea au supraviețuit până astăzi: diviziunea tribală nu mai este foarte relevantă, dar oamenii își aduc aminte de strămoșii lor. În zilele noastre, oamenii din Adîgheia trăiesc în șase regiuni din Rusia, în afară de Moscova și practică în principal islamul. Kabardinii reprezintă aproximativ jumătate din populația din Kabardino-Balkaria; în Osetia de Nord și în Stavropol Krai, există un grup de kabardini din Mozdok, cei mai mulți dintre aceștia fiind creștini. Un sfert din populația din Adîgheia sunt adîgheni, și mulți dintre aceștia trăiesc de asemenea în Krasnodar Krai. Acolo, în regiunile Soci și Tuapse, trăiesc șapsâgii, care formau cel mai mare trib de cerchezi înainte de Războiul Ruso-Caucazian. Cerchezii reprezintă o zecime din populația regiunii Karaciai-Cerchezia. Conform inițiativei de cercetare Joshua Project (Proiectul Joshua), există mai mult de 2,6 milioane de adîgheni în lume. Expulzați de către Imperiul Rus din ținuturile lor istorice, aproximativ 70% dintre ei trăiesc în străinătate. Cea mai mare parte din diaspora – peste 1,5 milioane de oameni – este în Turcia. Mulți cerchezi deportați în Imperiul Otoman au murit din cauza foametei și a bolilor „Până în 1860, armata caucaziană a Imperiului Rus cucerise Cecenia și Kabarda și decisese să își îndrepte atenția în cele în urmă către cerchezii din vest. Alți oameni au fost strămutați cu forța în câmpiile din Kuban.”, spune Arutyunov. Cei care au refuzat au fost duși pe țărmurile Mării Negre și exilați în Imperiul Otoman. În ultimii patru ani ai războiului, trupele rusești au distrus cel puțin 500 de sate cercheze. „Am avut șansa de a observa îndeaproape sărăcia incredibilă în care trăiesc acești oameni defavorizați; în fiecare zi dădeam peste grupuri noi care se îndreptau către ținuturi neocupate încă de trupe, iar ploile și inundațiile recente au omorât un număr mare dintre aceste persoane; găseam deseori cadavre în drumul nostru. Foametea era teribilă, mulți ghinioniști au murit din această cauză”, a reamintit consilierul militar francez Alexandre Fonville, care a participat în război de partea cerchezilor. Mii de oameni au așteptat luni întregi să se îmbarce pe o barcă spre Turcia și au murit pe țărmurile Mării Negre. „Vremea nefavorabilă și rece, lipsa aproape completă a mijloacelor de subzistență și epidemiile crunte de tifos și variolă au făcut ca situația lor să fie una disperată”, a scris învățatul caucazian Adolph Berge. Mulți dintre cei au reușit să aștepte plecarea au murit pe drum. S-au înghesuit 300-400 de coloniști în bărci în care încăpeau 50-60 de oameni: oamenii au murit în acea aglomerație, iar cele mai supraîncărcate bărci s-au scufundat. Cerchezul Nuri, un ofițer în armata turcă, își amintește că: We were thrown, like dogs, into sailboats; suffocating, hungry, ragged, sick, we awaited death as the best fate, nothing was taken into account: neither deep old age, nor illness, nor pregnancy! All the money allocated by your [the Russian] government to support the settlers, all went somewhere, but where? We did not see them, we were treated like cattle, we were piled on common bunks in hundreds, not distinguishing between the healthy and the sick, and thrown on the nearest Turkish shore. Many of us died, the rest settled wherever they could. Am fost aruncați ca niște câini, în bărci cu pânze; sufocați, înfometați, zdrențuiți, bolnavi, consideram moartea drept cea mai bună opțiune și o așteptam, nu s-a luat nimic în considerare: nici bătrânețea, nici boala, nici sarcina! Toți banii alocați de guvernul [vostru] rus pentru a sprijini coloniștii, s-au dus undeva, dar unde? Nu am avut parte de ei, am fost tratați ca niște vite, am fost împărțiți în grupuri de câte o sută și îngrămădiți în paturi comune, fără distincție între oamenii sănătoși și cei bolnavi și aruncați pe cel mai apropiat țărm turcesc. Mulți dintre noi au murit, restul s-au stabilit unde au putut. În anii '90, 21 mai a fost declarată oficial drept zi de doliu și zi nelucrătoare în Kabardino-Balkaria, Adîgheia și Karaciai-Cerchezia. De obicei, în aceste republici, precum și în Turcia și alte țări cu diasporă mare cercheză, au loc evenimente de comemorare. Cerchezii organizează întâlniri și procesiuni și depun flori la mormintele dedicate victimelor războiului. În 2022, această tradiție a fost interzisă în Rusia: autoritățile din Kabardino-Balkaria nu au fost de acord cu procesiunile de comemorare. Potrivit activiștilor, șeful administrației republicii i-a avertizat în timpul unei întâlniri că evenimentul nu va fi aprobat sub nicio formă. În timp ce războiul din Ucraina este în plină desfășurare, Kabardino-Balkaria ar trebui să „dea dovadă de solidaritate completă și să nu reamintească Moscovei de momente incomode din istorie”, au declarat activiștii. [END] --- [1] Url: https://ro.globalvoices.org/2024/06/6877 Published and (C) by Global Voices Content appears here under this condition or license: https://globalvoices.org/about/global-voices-attribution-policy/. via Magical.Fish Gopher News Feeds: gopher://magical.fish/1/feeds/news/globalvoices/